PLANÓR s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, care se menține în aer prin folosirea curenților ascendenți provocați de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. [Cf. fr. planeur]. Vezi definitia »

bándor s. m. – (Trans.) Pîntece, stomac. Mag. dialectal bando (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 310). Din aceeași familie fac parte bandoală, s. f. (specie de măr) și bîndoc (piftie cu stomac de porc). Vezi definitia »

RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor. Vezi definitia »

AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârlă. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor într-o grămadă mare. – Din azvârli + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

neprihănitór, neprihănitoáre, adj. (înv.) neprihănit. Vezi definitia »