Definita cuvantului adunătură
ADUNĂTÚRĂ, adunături, s. f. 1. Tot format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare; gloată. – Din aduna + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu adunătură
ELECTROCULTÚRĂ s. f. utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor. (< fr. électroculture) Vezi definitia »
BRÍȘCĂ2, briște, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika. Vezi definitia »
MÁRNĂ, marne, s. f. Rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă, în proporții variabile, de obicei de culoare cenușie, întrebuințată la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna. Vezi definitia »
TIMPANÍTĂ s. f. balonare a abdomenului datorată acumulării de gaze în intestine; timpanism (1), meteorism. (< fr. tympanite) Vezi definitia »
DILÉMĂ s. f. raționament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deși amândouă duc la același rezultat. ◊ situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă. (< fr. dilemme, lat., gr. dilemma) Vezi definitia »