DISTÓRSIE s.f. v. distorsiune. Vezi definitia »

CONCÉSIE s.f. Îngăduință; cedare, renunțare benevolă (la ceva) în favoarea cuiva; concesiune (2) [în DN]. ♦ Figură de retorică constând din acordarea unei aprobări a poziției părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio]. Vezi definitia »

POLICITEMÍE s. f. poliglobulie. (< fr. polycythémie) Vezi definitia »

ACTINOMETRÍE s. f. Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurarea și studiul radiațiilor electromagnetice (solare, terestre, atmosferice). – Din fr. actinométrie. Vezi definitia »

UROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază căile urinare și bolile lor specifice. [Gen. -iei. / < fr. urologie, cf. gr. ouron – urină, logos – studiu]. Vezi definitia »