AMPRÉNTĂ s.f. Urmă lăsată de un obiect (prin apăsare pe o suprafață plastică). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitățile pielii de pe buricele degetelor mâinii. ♦ (Fig.) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală etc. [< fr. empreinte]. Vezi definitia »

înfiálă, înfiéli, s.f. (reg., înv.) înfiere. Vezi definitia »

NICIODATĂ altă dată, când mi-o crește păr în palmă, când o face plopul pere și răchita micșunele, când o face spânul barbă, când o zbura porcul, joi după Paști, la anul, când o făta bostanul, la paștele cailor, la sfântu’ așteaptă, mâine (cu țidulă). Vezi definitia »

ÁXĂ¹, axe, s. f. Dreapta care se consideră orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească. – Din fr. axe. Vezi definitia »

TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Din lat. theca. Vezi definitia »