matracúcă (matracúci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.). Vezi definitia »

BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc. Vezi definitia »

MEDIÁNTĂ, mediante, s. f. (Muz.) Treapta a treia sau a șasea a modurilor major și minor; acordul minor al acestei trepte. [Pr.: -di-an-] – Din fr. médiante. Vezi definitia »

parasímă s.f. (înv.) stemă; semn distinctiv. Vezi definitia »

OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț. – Din ngr. o mídas. Vezi definitia »