SERENITÁTE s.f. (Poet.) Seninătate, calm, liniște. (din fr. sérénité, lat. serenitas) Vezi definitia »

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis). Vezi definitia »

JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan, haimana. – Cf. jarcă. Vezi definitia »

ALICÁNTE s.n. Soi de viță de vie cu struguri roșietici și boabe sferice. ♦ (P. ext.) Vin licoros originar din Spania. [< fr., sp. alicante, cf. Alicante – oraș în Spania]. Vezi definitia »

páște (pásc, păscút), vb. – 1. A pășuna. – 2. A păzi vitele la păscut. – 3. (Rar) A hrăni, a alimenta. – 4. A păstori o turmă de credincioși. – 5. A amenința, a pîndi, a urmări. – Mr. pascu, păscut, paștire, megl. pascu, păscut. Lat. pascĕre (Pușcariu 1282; Candrea-Dens., 1353; REW 6263), cf. vegl. puoskro, it. pascere, logud. paskere, prov. paiser, cat. paixer, sp. pacer, port. pascer. După Șeineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influențe ebraice, ipoteză inutilă, dat fiind că, din punct de vedere al păstorului, a paște animalele nu înseamnă altceva decît „a aștepta supraveghind”. Der. păscare, s. f. (păscut; pășune; loc în care se așteaptă și se prinde mingea, în anumite jocuri), după păscut, ca nascare din născut (Tiktin); păscut, s. n. (pășunat); păscătoare, s. f. (Bucov., pășune); păscui, vb. (a presimți, a bănui), din vb. paște 5. – Cf. păstor, pășune. Vezi definitia »