SENÍN, -Ă, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniștit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit. 3. S. n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Var.: (înv. și reg.) sărín, -ă adj.] – Lat. serenus. Vezi definitia »

BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin]. Vezi definitia »

CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin. Vezi definitia »

In sensul de a face ceva necredibil, neplauzibil. Ex: Datorita activitatii sale din trecut, candidatul a fost decredibilizat de comisie, juriu, etc. Substantivul: decredibilizare, -ari, f. Ex: Aceasta decredibilizare a sa nu este o intamplare, ci se datoreaza activitatii sale trecute. Adj.: decredibizabil, (calitatea de afi facut, prezentat drept necredibil, neplauzibil). Ex: Faptul ca a dus multa lume in eroare, il face usor decredibilizabil. Vicgraph Vezi definitia »

URSÍN s. m. mic animal marin, cu carapace calcaroasă și acoperit cu ghimpi mobili, ale cărui glande reproducătoare sunt comestibile. (< fr. oursin) Vezi definitia »