OOTÉCĂ s.f. (Zool.) Loc în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [< fr. oothèque]. Vezi definitia »

STAFILOTOXÍNĂ s.f. (Med.) Toxină secretată de stafilococ. [< fr. staphylotoxine]. Vezi definitia »

gîlcă (gîlci), s. f. – 1. Tumoare, umflătură, nod. – 2. Amigdală. – 3. (Pl.) Amigdalită. – Megl. golcă „nod”. Sl. galka „umflătură” (Cihac, II, 113; Conev 92; DAR), cf. bg. gălka „inflamație a parotidei”, pol. galka „umflătură”. Din bg. glaka „fundul gurii”, după Drăganu, Dacor., V, 337; anterior indoeurop. după Lahovary 327. Cf. gălușcă. – Der. gîlcos, adj. (inflamat, umflat). Este dublet al lui galie s. f., (înv., glob), din pol.; și al lui gălie, s. f. (rolă la războiul de țesut). Vezi definitia »

CAMELÓTĂ s.f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. [< fr. camelote]. Vezi definitia »

ciocótniță, ciocótnițe, s.f. (reg.) 1. flecar, gură-spartă. 2. parazit, lingușitor, mincinos, ciocoi. Vezi definitia »