AUGÚR, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (În antichitatea romană) 1. S. m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure. Vezi definitia »

DELEÁTUR s. n. semn de corectură tipografică prin care se arată că trebuie să se suprime o literă, un cuvânt etc. (< lat. deleatur, să se șteargă) Vezi definitia »

CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr. – Et. nec. Vezi definitia »

CONTÚR s. n. 1. linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ◊ (pl.) curbe sinuoase. (< fr. contour) Vezi definitia »

pițúr¹, pițúri, s.m. (reg.) 1. pitulice. 2. codobatură. Vezi definitia »