STÁRTER I. s. m. 1. cel care dă plecarea concurenților la o întrecere, la o cursă. 2. cel care dirijează circulația avioanelor pe un aerodrom. II. s. n. 1. dispozitiv auxiliar la carburatorul motoarelor cu explozie, care ușurează pornirea lor la rece. 2. dispozitiv care închide în mod automat circuitul de încălzire al tuburilor fluorescente. (< fr., engl. starter) Vezi definitia »

GAULEITER s.m. Conducător al unui district în Germania fascistă. [Pron. gau-lái-tăr. / < germ. Gauleiter]. Vezi definitia »

șotiér, șotiéri, s.m. (reg.) persoană care face șotii. Vezi definitia »

cer (céri), s. m. – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr. țer, istr. cer. Lat. cerrus (Meyer 220; Pușcariu 336; REW 1848; DAR); cf. alb. kjar (Philippide, II, 636), it. cerro (it. din sud cerza, cf. și toponimul toscan Cerreto). Există și în bg., sb., cer, slov. čer(a), cuvînt pe care Miklosich, Etym. Wb., 28 și Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. (Cihac, II, 432 crede că rom. provine din sl.). Este posibil ca din rom. să derive mag. cser (Candrea, Elemente, 406). – Der. ceret, s. n. (stejăriș); ceroaică, s. f. (stejar de piatră, Quercus ilex). Vezi definitia »

DRIBLÉR, -Ă, dribleri, -e, s. m. și f. Jucător într-o echipă sportivă care driblează cu succes ori căruia îi place să dribleze. – Din fr. dribbleur. Vezi definitia »