,aberatii, s.f. 1. Abatere de la normal. 2. Defect al imaginii produse de un instrument optic, care se manifesta prin neclaritate, deformare sau prin formarea de irizatii pe contururi (aberatie cromatica). Vezi definitia »

măciuci I s. f. pl. 1. contact sexual. 2. vorbărie neserioasă. II. interj. 1. nu cred! 2. nu sunt de acord! Vezi definitia »

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. Vezi definitia »

has-ahârlíi s.m. pl. (înv.) rândașii (servitorii) de curte care făceau parte din garda particulară a domnului. Vezi definitia »

a-l învăța pe taică-său să facă copii expr. v. a învăța pasărea să zboare. Vezi definitia »