volbá (-b, át), vb. – A veni mare, a se arunca în rîu. Megl. volb(ari). Lat. volvĕre (REW 9433). – Der. volbură, s. f. (vînt puternic, vîrtej; înv., furtună; rochița-rîndunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din lat. volvŭla (Pușcariu 1946; Candrea-Dens., 785; REW 9447); volbura, vb. (a se învîrteji); volburos, adj. (ca volbura, învîrtejit). Vezi definitia »

SCĂLÂMBÁ, scălấmb, vb. I. Refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urâți, a se sluți. (din zgâmboi¹) Vezi definitia »

DEBURBÁ vb. tr. a supune operației de deburbare. (< fr. débourber) Vezi definitia »

a se face de Ohaba expr. (adol.) a se compromite. Vezi definitia »

volbá, pers. 3 sg. volbeáză, vb. I refl. (înv. și reg.) a se rostogoli. Vezi definitia »