DENDRÍTĂ s. f. 1. prelungire arborescentă, citoplasmatică a neuronului; dendron. 2. (pl.) depozite de minerale în formă arborescentă. (< fr. dendrite) Vezi definitia »

DIACLÁZĂ s. f. fisură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiuni interioare. (< fr. diaclase) Vezi definitia »

plastúră, plastúri, s.f. (reg.) grămadă de fân (care se poate încărca într-un car). Vezi definitia »

OSTEOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a oaselor și a măduvei lor. [Pron. -te-o-mi-e-. / < fr. ostéomyélite, cf. gr. osteon – os, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

TÚRBĂ¹, turbe, s. f. Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil. – Din fr. tourbe. Vezi definitia »