răstí (răstésc, răstít), vb. refl. – A răcni, a se stropși, a vorbi dur. Origine îndoielnică. Pare. var. a lui rosti „a vorbi”, sau der. directă de la rost „cioc”. Pentru evoluția semantică, cf. sp. enrostrar „a arunca în față”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. rešti „a zice” (Cihac, II, 308), soluție dificilă fonetic; pus în legătură cu rast „splină” (Tiktin); în loc de răpști (Scriban). – Der. răsteală, s. f. (asprime, mustrare); răstitură, s. f. (asprime). Vezi definitia »

prochití, prochitésc, vb. IV (reg.) a chiti din nou. Vezi definitia »

ciuștí! vb. IV (reg.; despre iepuri sau alte animale mici) a sări brusc, a țâșni. Vezi definitia »

zvocotí, pers. 3 sg. zvocotéște,, vb. IV (reg.) a zvâcni tare (inima). Vezi definitia »

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati. Vezi definitia »