GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec. Vezi definitia »

TIFOBACILÓZĂ s. f. (Med.) Granulie. – Din fr. typho-bacillose. Vezi definitia »

FASCÍCOLĂ s.f. v. fasciculă. Vezi definitia »

BISMUTÍNĂ s. f. Sulfură de bismut naturală. – Fr. bismuthine. Vezi definitia »

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. Vezi definitia »