Definita cuvantului durui
DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. și tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu durui
zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi . Vezi definitia »
utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî. Vezi definitia »
rânuí, rânuiésc, vb. IV (reg.) a da drumul lemnelor pe jilip. Vezi definitia »
SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”. Vezi definitia »
ca la ușa cortului expr. (d. un limbaj, un comportament) grosolan, trivial. Vezi definitia »