SFÂRȘÍT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. Vezi definitia »

PANDÍT s.m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. [< fr. pandit, sanscr. pandita]. Vezi definitia »

ÎNCINCÍT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare; cvintuplu. – V. încinci. Vezi definitia »

A FI NELINIȘTIT a face treișpe-paișpe, a sta ca pe ace / ca pe ouă / ca pe spini, a sta cu sufletul la gură, a ședea ca pe ace / ca pe coji de ouă / ca pe spini. Vezi definitia »

PARAPONISÍT, -Ă, paraponisiți, -te, adj. (Înv. și fam.; adesea substantivat) Supărat, necăjit, nemulțumit; amărât. – V. paraponisi. Vezi definitia »