URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș. Vezi definitia »

CÂRMÍȘ s. n. (Pop.) Cârmire, cotire. – Din cârmi + suf. -iș. Vezi definitia »

sclimpúș, sclimpúșuri, s.n. (reg.; de obicei la pl.) 1. copaci, clești de lemn sau de plastic cu care se prind rufele de frânghie; cioace, cârlige. 2. cârlig la clampa ușii; clempuș. 3. (în forma: sclipuș) cui de lemn de care se atârnă ceva. Vezi definitia »

odoráș s. m., pl. odorași Vezi definitia »

părțiláș, părțiláși, s.m. (reg.) părtaș. Vezi definitia »