Definita cuvantului beriliu
BERÍLIU (‹ fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287ºC, p. f. 2.960ºC); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu beriliu
ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu. Vezi definitia »
ZENGHERLÍU, zengherlii, s. m. (Mold.; Înv.) Monedă turcească de aur. (din tc. zengerlü) Vezi definitia »
mușteríu (mușteríi), s. m. – Client. – Mr. muștiri, megl. muștiriiă. Tc. (arab.) mușteri (Miklosich, Etym. Wb., 205; Loebel 67; Lokotsch 1522), cf. ngr. μουστερής, bg. mušterija. Vezi definitia »
MILÉNIU s. n. perioadă de timp de o mie de ani. ◊ împlinirea a o mie de ani de la producerea unui eveniment însemnat. (< lat. millenium) Vezi definitia »
carcalíu, carcalíe, s.n. (pop.) arc de nuia cu ață, cu care se taie mămăliga. Vezi definitia »