HALOPLANCTÓN s. n. plancton al apelor sărate. (< fr., engl. haloplancton) Vezi definitia »

talión (talioáne), s. n. – Plasture. Ngr. δίαχυλον (Cihac, II, 705; Șeineanu), probabil influențat de tc. talyun „nalbă” (Bogrea, Dacor., II, 738). Vezi definitia »

NEFELIÓN s.n. (Med.) Ușoară opacitate a ochiului; (pop.) albeață. [Pron. -li-on. / < fr. néphélion]. Vezi definitia »

SINCRÓN, -Ă adj. Sincronic (1). [< fr. synchrone]. Vezi definitia »

SEMITÓN s. n. 1. cel mai mic interval din sistemul muzical temperat; interval de o jumătate de ton. ♦ ~ diatonic = semiton din două trepte alăturate cu numiri diferite; ~ cromatic = semiton din două trepte care au aceeași denumire. 2. nuanță care face trecerea de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori. (< it. semitono, fr. semi-ton) Vezi definitia »