POCLÍT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec. Vezi definitia »

CUPRÍT s.m. Oxid natural de cupru. [< fr. cuprite]. Vezi definitia »

ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. Vezi definitia »

spălăcít, spălăcítă, adj. (reg.) spălare superficială; linciuire. Vezi definitia »

scurmuzít, -ă, adj. (reg.; despre pământ) zgâriat superficial (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele etc.), pentru a scoate ceva la iveală. Vezi definitia »