Definita cuvantului berzelius
BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu berzelius
AMALTHEUS (‹ fr. {i}), subst. Amonit fosil, caracteristic Jurasicului inferior, cu cochilia discoidală, cu coaste fine, arcuite și cu creastă în formă de șnur pe marginea ventrală. Vezi definitia »
SINUS2 s. n. (mat.) funcție trigonometrică, raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi. (< fr. sinus) Vezi definitia »
FLÁTUS s.n. (Med.) Gaze expulzate din stomac și intestin. [Pl. -se. / < lat. flatus – vânt]. Vezi definitia »
GÍRUS s.n. (Liv.) Circumvoluție. [< lat. gyrus, cf. gr. gyros – cerc]. Vezi definitia »
CLÁVUS s.n. 1. (Med.) Bătătură. 2. (Zool.) Parte a elitrelor unor insecte. [Pl. -suri. / < fr., lat. clavus]. Vezi definitia »