Definita cuvantului besançon
BESANÇON [bəsãsõ], oraș în E Franței (Franche-Comté), la poalele M-ților Jura, pe rîul Doubs; 120,8 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Metalurgie; ind. de vagoane, a ceasornicelor, a hîrtiei și conf. Universitate (1423). Catedrala Saint Jean (sec. 12-14); primărie (sec. 16). Muzeu.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu besançon
ANTICICLÓN s.n. Regiune în care presiunea atmosferică este foarte ridicată în raport cu împrejurimile. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. anticyclone]. Vezi definitia »
CRAMPÓN s. n. 1. piron cu care se fixează de traversă șina de cale ferată. 2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea. 3. rădăcina adventivă a unei plante agățătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ◊ pedicel de fixare situat pe fața interioară a talului lichenilor. 4. (fig.) persoană insistentă și inoportună. (< fr. crampon) Vezi definitia »
BUSTROFEDÓN s. n. Fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. – Din fr. boustrophédon. Vezi definitia »
ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunța la ceva, de a părăsi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infracțiune care constă în săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cei îndreptățiți la aceasta, a uneia din următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice și morale; b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută prin lege; c) neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească. ♦ A. economic = părăsirea unor bunuri materiale proprietate particulară, obștească sau de stat (ex.: părăsirea navelor naufragiate care după o anumită perioadă intră în proprietatea statului în ale cărui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renunțare a unui concurent de a continua participarea la o probă în care este angajat. Vezi definitia »
ENTEROGASTRÓN s.n. Hormon din duoden care inhibează secreția și mobilitatea stomacului. [< fr. entérogastrone, cf. gr. enteron – intestin, gaster – stomac]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z