PREȚĂLUITÓR, prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor. Vezi definitia »

HIDROGLISÓR, hidroglisoare, s. n. Ambarcație cu fundul plat, puțin cufundată în apă, care se mișcă extrem de repede, fiind pusă în mișcare de o elice aeriană. – Din fr. hydroglisseur. Vezi definitia »

INHIBITÓR, -OÁRE adj. Care inhibează. // s.m. Substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacție chimică etc. [Cf. fr. inhibiteur]. Vezi definitia »

semăluitór, semăluitoáre, adj. (înv.) asemănător. Vezi definitia »

ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor. Vezi definitia »