STUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire devine asemănător marmurii. [Var. ștuc s.n. / cf. it. stucco, fr. stuc]. Vezi definitia »

puiulúc, puiulúci, s.m. (reg.) pui mic, puișor. Vezi definitia »

BUC¹ subst. (Reg., în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec. Vezi definitia »

GHIUMURLÚC s. m. (Turcism înv.) Grănicer. ♦ Reprezentant al autorității. – Tc. gümrük „vamă” + suf. -lâc. Vezi definitia »

MAMELÚC s. m. 1. soldat dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. ◊ cavalerist francez dintr-un escadron de gardă al lui Napoleon. 2. (fig.) om fără personalitate și fără păreri proprii. (< fr. mamelouk) Vezi definitia »