ceáră s. f. – 1. Produs natural care se înmoaie și se topește, cu numeroase întrebuințări. – Ceară roșie, ceară de sigiliu. – 2. Cerumen. – 3. Plantă (Hoya carnosa, Asclepias carnosa). – Mr. țeară, istr. țerę. Lat. cēra (Pușcariu 328; Candrea-Dens., 229; REW 1821; DAR); cf. it., prov., cat., sp., port. cera, fr. cire. – Der. ceriu, adj. (gălbui); cerar, s. m. (negustor de ceară; lumînârar); cerărit, s. n. (înv., impozit pe ceară); cerărie, s. f. (magazin de ceară); cerui, vb. (a da cu ceară); ceruială, s. f. (ceruire); ceruitură, s. f. (ceruire). Pentru cerițică, cf. cerențel. Vezi definitia »

CROMATOLÍZĂ s. f. (biol.) descompunere a cromatinei, ca stadiu final al degenerării nucleului. (< fr. chromatolyse) Vezi definitia »

VEDÉTĂ s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea să iasă în evidență. II. navă militară rapidă, mică, cu armament puternic, destinată unor misiuni de cercetare, supraveghere, apărare. ◊ mică ambarcație cu motor pentru comunicațiile din rada porturilor. III. rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență. ◊ cuvânt, grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. (< fr. vedette) Vezi definitia »

uscătură, uscături s. f. (șc.) elev sau student submediocru / slab. Vezi definitia »

ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală. Vezi definitia »