BANCRÚT s.m. Bancrutar. (din germ. Bankrott) Vezi definitia »

BÉZOUT [bezu], Étienne (1730-1783), matematician francez. A elaborat o teorie generală a ecuațiilor algebrice. Vezi definitia »

cunoscut in formula magica „hai sictir” Vezi definitia »

RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște. Vezi definitia »

PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea. Vezi definitia »