TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec. Vezi definitia »

SCORȚĂRÁȘ, scorțărași, s. m. Scorțărel. – Scorțar + suf. -aș. Vezi definitia »

ALUNECÚȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș – Din aluneca + suf. -uș. Vezi definitia »

nănaș, nănași s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »

surdumáș s.n. (reg.) 1. sfoiag, mucegai. 2. erupție de bubulițe roșii pe capul copiilor de țâță. Vezi definitia »