nerv (nérvi), s. m. – Organc anatomic de transmitere a impulsurilor. Lat. nervus (sec. XIX). – Der. nervos, adj. (excitat), din fr. nerveux; nervozitate, s. f., din fr. nervosité; nervură, s. f., din fr. nervure; enerva, vb., din fr. énerver; nevricale, s. f. pl. (criză de nervi, atac), din ngr. νευριϰά, cf. Gáldi 231; nevricos, adj. (nervos), din ngr. νευριϰος. Vezi definitia »

EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif]. Vezi definitia »

MULTIVÁLV, -Ă adj. (Zool.) Cu mai multe valve. [< fr. multivalve]. Vezi definitia »

PROPRIOCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații provenite din corp) care informează asupra mișcărilor, echilibrului etc. (< fr. proprioceptif) Vezi definitia »

HIDROAMELIORATÍV, -Ă adj. Destinat pentru hidroameliorații. [Pron. -dro-a-me-li-o-. [< fr. hydroamélioratif]. Vezi definitia »