DUMÍNICĂ, duminici, s. f. Ultima zi a săptămânii, folosită de obicei ca zi de repaus legal. ◊ Loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună. ♦ (Adverbial) În prima duminică următoare zilei în care ne aflăm; (art.) în fiecare duminică. [Var.: dumínecă s. f.] – Lat. [dies]dominica. Vezi definitia »

ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina. Vezi definitia »

MÂRZĂCÍȚĂ, mârzăcițe, s. f. (Înv.) Soția mârzacului. – Din mârzac + suf. -iță. Vezi definitia »

PÁPULĂ s. f. bubuliță, bășicuță pe piele, de culoare roșie. (< fr. papule, lat. papula) Vezi definitia »

muistă, muiste s. f. (peior.) femeie care practică contactul sexual oral (felația). Vezi definitia »