glúgă (glúgi), s. f. – 1. Obiect de îmbrăcăminte cu care se acoperă capul. – 2. Grămadă, morman. – Var. (Munt.) clucg. Bg. glugla, din ngr. ϰοῦϰλα „păpușă” (Tiktin; DAR; Scriban; cf. Romansky 106), sau mag. gluga, din germ. Gugele. – Der. gluguș (var. înv. gluguci), s. n. (glugă). Din rom. provine rut. huhl’a sau gugl’a (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

FOTOLÍZĂ, fotolize, s. f. Descompunere chimică a unor substanțe sub acțiunea luminii. – Din fr. photolyse. Vezi definitia »

PATRONTÁȘCĂ, patrontaște, s. f. (Reg.) Cartușieră. – Contaminare între patrontaș și tașcă. Vezi definitia »

páncotă¹, páncote, s.f. (reg.) 1. om îndărătnic la muncă; cârnic. 2. om fără căpătâi; derbedeu. Vezi definitia »

DUȘMÁNCĂ, dușmance, s. f. Dușmană. – Dușman + suf. -că. Vezi definitia »