BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – baladă + suf. -ier. Vezi definitia »

CER¹ (lat. cerrus) s. m. Arbore din familia fagaceelor, indigen (Cîmpia Română, Pod. Getic, SV Dobrogei, Dealurile Banatului și ale Transilvaniei), înalt pînă la 30 m, cu scoarța negricioasă, frunze pieloase, numeroase flori unisexuate și fructul ghindă mare, brun-închisă, așezată într-o cupă cu solzi ghimpoși (Quercus cerris). Vezi definitia »

DIAMANTIFÉR, -Ă adj. (despre minereuri, roci, terenuri) care conține diamante. (< fr. diamantifère) Vezi definitia »

VOCÓDER² s. n. (Muz.) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice. – Din engl. vocoder. Vezi definitia »

palér¹, paléri, s.m. (reg.) 1. contramaistru zidar sau dulgher, conducător de șantier, arhitect. 2. cantonier. 3. caporal. Vezi definitia »