Definita cuvantului bionică
BIÓNICĂ (‹ engl. {i}) s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii, în scopul rezolvării prin similitudine a unor probleme tehnice și al creării de sisteme tehnice (modele) care să prezinte caracteristici funcționale asemănătoare funcțiilor organismelor vii.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bionică
suplinínță, suplinínțe, s.f. (înv.) 1. funcția suplinitorului; suplinire. 2. loc de suplinit; post vacant. Vezi definitia »
ceápsă (cépse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Bonetă, scufiță, comănac. – Var. ceapță. Etimonul trebuie să fie un cuvînt sl. (čepicĭ „mitră”), care pare să fi intrat în rom. prin intermediul sb. čèpac, slov. čepica sau mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. și rus. čepec „bonetă”, pol. czepiec „bonetă”. Edelspacher 11 derivă forma mag. din rom., fără a fi însă probabil acest fapt. Cf. șapcă. – Der. cepiță, s. f. (Trans., rar, bonetă militară), din mag. csapica. Vezi definitia »
SPRIJOÁNĂ, sprijoane, s. f. (Reg.) Scândură, par, grindă pe care se sprijină ceva sau care susține ceva. – Din sprijin. Vezi definitia »
claviatură, s. f. sg. (adol.) dantură. Vezi definitia »
MONOACHÉNĂ, monoachene, s. f. Fruct format dintr-o singură achenă. [Pr.: -no-a-] – Mono- + achenă. Vezi definitia »