CAȘĂ s.f. În bucătăria rusească și poloneză, boabe de hrișcă prăjite, respectiv păsatul fiert din acestea, precum și aluatul din făină de hrișcă (ca un terci)folosit pentru prepararea lipiilor sau a clătitelor groase (blinî) tradiționale; prin ext. budincă dulce din arpacaș de orz sau din griș, fierte în lapte. Din rus. kașa. Vezi definitia »

paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță. Vezi definitia »

CONFLUÉNȚĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia) Vezi definitia »

APOSTRÓFĂ² s. f. v. apostrof. Vezi definitia »

cotílă, cotíle, s.f. (înv.) măsură de capacitate de un sfert de litru. Vezi definitia »