ORDONÁTĂ, ordonate, s. f. (Mat.) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spațiu. ♦ Înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. – Din fr. ordonnée. Vezi definitia »

DETRÉSĂ s.f. 1. Stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare. 2. Nenorocire, stare critică. (din fr. détresse) Vezi definitia »

IBOGAÍNĂ s. f. alcaloid dintr-o plantă din Africa ecuatorială, folosită contra neurasteniei și atoniei mușchilor. (< fr. ibogaïne) Vezi definitia »

țăcănistă, țăcăniste s. f. (glum.) dactilografă. Vezi definitia »

LĂDÚȚĂ, lăduțe, s. f. (Rar) Lădiță. – Ladă + suf. -uță. Vezi definitia »