OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie. – Din obraznic. Vezi definitia »

sufléci, sufléci, s.m. (reg.) suflător (la instrumentele muzicale). Vezi definitia »

DEMISÉCI adj. n. pl. v. demisec. Vezi definitia »

BULBUCI, Izbucul de la ~, izvor carstic cu debit puternic (c. 1 m³/sec.), situat în M-ții Pădurea Craiului (M-ții Apuseni), la obîrșia văii Toplicioara, la 420 m alt., în raza com. Roșia (jud. Bihor). Obiectiv turistic. Monument al naturii. Vezi definitia »

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici. Vezi definitia »