CIOCÁN³, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Vezi definitia »

INTRAVILÁN s.n. Suprafață pe care se întinde un oraș sau un sat. [< intra- + fr. ville – oraș]. Vezi definitia »

HOȚOMÁN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman. Vezi definitia »

TROIÁN², -Ă, troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

SĂTUCEÁN, sătucene, s. n. Sătuleț. – Sătuc +suf. -ean. Vezi definitia »