țârlói s.m. (reg.) ciocârlan. Vezi definitia »

PIȚIGÓI, pițigoi, s. m. Pasăre mică și vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui și cenușii pe spate, galbene pe pântece; pițiguș (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – Et. nec. Vezi definitia »

NORÓI¹, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj. Vezi definitia »

PORTALTÓI, portaltoaie, s. n. Plantă pe care are loc operația altoirii. – Port¹- + altoi (după fr. port-greffe). Vezi definitia »

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot(< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi. Vezi definitia »