Definita cuvantului bisturiu
BISTURÍU (‹ fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bisturiu
córciu1, córciuri, s.n. (reg.) animal născut prin încrucișarea a două specii; bastard, corcitură, hibrid. Vezi definitia »
DENEGATÓRIU, -IE adj. cu caracter de denegație. (< fr. dénégatoire) Vezi definitia »
SUPLÍCIU s.n. Caznă, tortură. ♦ (Fig.) Chin, suferință psihică. [Pron. -ciu. / < lat. supplicium, cf. fr. supplice, it. supplicio]. Vezi definitia »
LAMBRÍU s. n. placaj de lemn, marmură care acoperă pereții unei încăperi. (< fr. lambris) Vezi definitia »
SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium. Vezi definitia »