CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. - Din fr. cavité, lat. cavitas, -atis. Vezi definitia »

BLASTOMICÉTE s. f. pl. familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire. (< fr. blastomycètes) Vezi definitia »

PERPETUITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este perpetuu; durată veșnică sau îndelungată. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. perpétuité. Vezi definitia »

INADMISIBILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este inadmisibil. – Din fr. inadmissibilité. Vezi definitia »

BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis. Vezi definitia »