POUND subst. (Rar) Livră (1). [Pr.: páund] – Cuv. engl. Vezi definitia »

MAGISTRÁND s. m. licențiat în teologie care urmează magisteriul. (după doctorand) Vezi definitia »

FUND, funduri, s. n. 1. Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului. ♦ Parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient. ♦ Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. cârpător. 2. (Fam.) Șezut, dos. 3. Partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos. ◊ Expr. A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. ♦ Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc. ◊ Expr. Fundul fundului = punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală. ♦ (Cu determinări indicând o regiune) Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii. ◊ Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) loc unde se găsește întotdeauna ceva, unde nu se epuizează ceea ce se găsește acolo. ♦ Partea de deasupra a unui acoperământ de cap. – Din lat. fundus. Vezi definitia »

prund (prúnduri), s. n. – 1. Pietriș, prundiș. – 2. Albie cu prund. – 3. Mal, țărm prundos, matcă de rîu subalpin. Sl. prądŭ „dună, banc de nisip” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40); cf. sb., cr. prud „dună”, pol. prąd „curent”, rus. prud „heleșteu”. – Der. prundar, s. m. (alcion, Alcedo aquaticus); prundărel, s. m. (alcion); prundaș, s. m. (pasăre, Calidris arenaria); prundi, vb. (a acoperi cu pietriș); prundiș, s. n. (pietriș mărunt); prundos, adj. (pietros); prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui). Vezi definitia »

ivind, vb. gerunziul de la a ivi Vezi definitia »