-ICIÁN, -Ă suf. „specialist în...”. (< fr. -icien, cf. lat. -icianus) Vezi definitia »

POPORÁN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an. Vezi definitia »

parcán (parcáne), s. n. – Fortificație, zid de apărare. – Var. părcan. Sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s. n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány. – Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificații). Vezi definitia »

ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artésien. Vezi definitia »

HEPTÁN, heptani, s. m. Hidrocarbură saturată din clasa parafinelor, cu șapte atomi de carbon în moleculă, care se prezintă ca un lichid inflamabil, folosită drept carburant. – Din fr. heptane. Vezi definitia »