cîrstă (-te), s. f. – Grămadă de snopi aranjate în formă de cruce. Sl. krŭstŭ „cruce” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 45). Sensul din rom. coincide cu sb. krst; cf. bg. krŭst, rus. krest, cr. kèrst, toți cu sensul de „cruce.” – Der. cîrsteț (var. cîrst(e)ață), s. n. (grămadă de snopi); cîrstată, s. f. (Olt., prescură); cîrsnic (var. cîrstnic, crîs(t)nic), s. m. (sacristan; plasă pătrată de pescuit), cf. bg. krŭstnik „naș”; crîstăș (var. cîrstaș, cristeș, cristaș), s. n. (năvod); cîrstov (var. cristov, hristov), s. n. (Ziua Crucii, 14 septembrie), din sl. krŭstovŭ dinĭ „Ziua Crucii”. Vezi definitia »

AUTOGRAVÚRĂ s. f. velografie. (< germ. Autogravüre) Vezi definitia »

silitúră, silitúri, s.f. (înv.) constrângere. Vezi definitia »

nocílă, nocíle, s.f. (reg.) mică plantă erbacee cu flori albe, mici. Vezi definitia »

CARIÓPSĂ s.f. Fruct uscat, indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânță. [Pron. -ri-op-. / < fr. caryopse, cf. gr. karyon – nucă, opsis – aspect]. Vezi definitia »