ROMÂNÍSTICĂ s. f. studiul limbii, culturii și literaturii române. (< român + -istică) Vezi definitia »

AMBÁZĂ s. f. parte inferioară a unui aparat topografic, cu suportul, șuruburile de calare etc. (< fr. embase) Vezi definitia »

FRANCÍZĂ, francize, s. f. (Ec.) Sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumite francizat, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, un serviciu sau o tehnologie. [După alte surse: franșiză, franchiză]. – Din fr., engl. franchise. Vezi definitia »

INVÉNTICĂ s. f. disciplină care studiază procesul invenției și condițiile stimulării creativității. (< inventa + -ică) Vezi definitia »

TOÁCĂ, toace, s. f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică. 3. (Art.) Numele popular al constelației Pegas. – Din toca (derivat regresiv). Vezi definitia »