EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab]. Vezi definitia »

PLOUÁ, pers. 3 plóuă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. și intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere). Vezi definitia »

GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer]. Vezi definitia »

REFLUÁ vb. I. intr. (Despre ape, lichide) A se revărsa înapoi; a reveni, a se întoarce. [Pron. -flu-a. / < fr. refluer]. Vezi definitia »

proluá, proiau, vb. I (reg.) a lua din nou, a lua încă o dată. Vezi definitia »