sfitóc (-oáce), s. n. – Sul, rulou. Sl. sŭvitŭkŭ, rus. svitok (Tiktin). Vezi definitia »

PNEUMOCÓC s. m. bacterie sferică care produce pneumonia. (< fr. pneumocoque) Vezi definitia »

FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec. Vezi definitia »

CONTRAFÓC s. n. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal. (după fr. contre-feu) Vezi definitia »

noróc (noroáce), s. n. – 1. Șansă, fericire. – 2. Întîmplare, hazard. – Sl. narokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32), cf. sb., cr., pol. narok. – Der. noroceală (var. norocire), s. f. (soartă, noroc); noroci, vb. (a face fericit); norocos, adj. (fericit, cu noroc); nenoroc, s. n. (nenorocire); nenoroci, vb. (a pierde, a distruge, a ruina; a silui); nenorocos, adj. (fără noroc). Vezi definitia »