DEZUNIUNE, dezuniuni, s.f. 1. Dezicere, respingere (referitor la atitudinea unui exilat față de comunitatea sa națională). pref. dez- + uniune. Atestat în Mihai Dinu Gheorghiu, „Intelectualii în cîmpul puterii”, Editura Polirom, 2007, p. 285. Vezi definitia »

INTELECȚIÚNE s.f. v. intelecție. Vezi definitia »

STRICȚIÚNE s. f. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție. ◊ constricție. (< fr. striction, lat. strictio) Vezi definitia »

OCUPAȚIÚNE s. f. v. ocupație. Vezi definitia »

ESTIMAȚIÚNE s.f. v. estimație. Vezi definitia »