STRĂBĂTÚT, -Ă, străbătuți, -te, adj. 1. Care a fost pătruns, prin care a trecut ceva. 2. Care a fost parcurs. – V. străbate. Vezi definitia »

BUT², buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Din tc. but. Vezi definitia »

SUSȚINÚT, -Ă adj. stăruitor, perseverent. ◊ care rămâne același, nu se dezminte; constant, consecvent. (< susține) Vezi definitia »

AUT adv. (Sport) În afara terenului de joc. ♦ (s.n.) Ieșirea, scoaterea mingii în afara terenului de joc; penalizarea aplicată în această situație. [< engl. out – afară]. Vezi definitia »

MINÚT, -Ă, minute, s. n., s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊ Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc. la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție. 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. [Pl. și: (I 2) minuturi] – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute. Vezi definitia »