Definita cuvantului blestem
BLESTÉM (‹ blestema) s. n. Invocație cu funcție de sancțiune, prin care se cheamă mînia sau urgia unei divinități asupra unei ființe sau obiect în scop de răzbunare ♦ B. divin = b. adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam și Eva, după înfruptarea din Pomul Cunoștinței, anulat apoi prin răscumpărarea săvîrșită de Hristos. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu blestem
MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/) Vezi definitia »
MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème. Vezi definitia »
CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem. Vezi definitia »
BLESTÉM, blesteme, s. n. Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. [Acc. și: bléstem] – Postverbal al lui blestema. Vezi definitia »
HEM2(O)- /HEMAT(O)-, -EMÍE elem. „sânge, hematii, hemoglobină”. (< fr. hém/o/-, hémat/o/-, -hémie, cf. gr. haima, -tos) Vezi definitia »