PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). Vezi definitia »

SULFOBACTÉR s.m. Bacterie care folosește în procesul de chimiosinteză energia rezultată din oxidarea hidrogenului sulfurat. [Var. sulfobacterie s.f. / cf. fr. sulfo-bactérie]. Vezi definitia »

INFIRMIÉR, -Ă s. m. f. cadru sanitar care ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital, într-o infirmerie. (< fr. infirmier) Vezi definitia »

HÁMBURGER [-GĂR] s. m. bucată de carne tocată prăjită în tigaie și servită caldă într-o chiflă tăiată în două. (< fr., engl., amer. hamburger) Vezi definitia »

–FER Element secund de compunere savantă cu semnificația „care poartă”, „care produce”. [< it. -fero, fr. -fère, cf. lat. ferre – a purta, a duce]. Vezi definitia »